Istoria bijuteriilor - Bijuteriile Evului Mediu

Europa post romana a continuat sa-si dezvolte abilitatile fauririi bijuteriilor. Celtii si merovingienii, in special, s-au remarcat pentru bijuteriile lor, care in termeni de calitate au depasit Bizantul.
Nobilii puratu aur, argint si pietre pretioase. Persoanele de rand purtau metale comune, cum ar fi arama si cositorul. Unele aveau mesaje secrete sau inscriptii magice, care se credea ca ii va proteja pe proprietari. Ca si in alte culturi contemporane bijuteriile erau de obicei ingropate cu proprietarul.

Succesorul de est a Imperiului Roman, Imperiul Bizantin, a continuat multe dintre metodele romanilor, desi temele religioase au devenit predominante.
Calugarii erau cei mai iscusiti mesteri bijutieri ai vremii. Calugarul artizan nu era numai aurar, dar si un bun designer, sculptor, topitor, lucrator si incrustator de smalt si un expert in taierea si montarea pietrelor.
Bijuteriile cele mai frecvente create de catre mestesugarii medievali erau brosele inscriptionate cu mesaje sentimentale sau cu o tema religioasa. Inelele erau de multe ori gravate cu initialele proprietarului si utilizate pentru sigilarea documentelor.

Articole similare:
Bijuteriile in Renascentism
Bijuteriile in secolul XVII